Nu stiu.

Ce-ar fi sa uitam pentru o secunda cine suntem noi cu adevarat ?! Cine am fi ? Ce ne-am dorii sa fim ? Nu inteleg de ce mi se freaca in creieras toate intrebarile astea. Probabil din curiozitate.

Ninge, dar nu inteleg de ce ma mir din moment ce e iarna... Nu vreau sa transmit nicio idee. Incerc sa gasesc niste raspunsuri de care nu am nevoie.. Linistea asurzitoare de afara ma doboara. Pot auzi fulgii de zapada cum se astern pe maneca bluzei de un albastru placut, probabil singura pata de culoare. Ce vreau defapt ? Nu asta vroiam sa fac. De ce nu-mi amintesc nimic ? Tot albul din fata ochilor ma nelinisteste. De ce alb ?! Nu inteleg. In casa totul mi se pare nelalocul lui. Imi sare in ochi o poza. Sunt eu. Intr-o fractiune de secunda imi vin in minte tot felul de imagini. Incerc sa inteleg. Cine eram ? Eram eu sau EU ? Poate nu eram nici una, nici alta. Poate eram tu. Dar care tu, ce fel de tu ? Raman un timp privind la poza si imi amintesc. Incep sa-mi amintesc. Eram doar eu. Un eu intr-o lume de tu. Dar, oare, sunt un eu mai special ?! Cu siguranta. De ce a fost atat de dificil sa-mi dau seama ? Oare chiar am vrut sa dau uitarii tot, doar pentru o clipa de altceva ?





Acum stiu cine sunt. Dar... Cine am fost ?!