FCM.

Citez : " Sa iasa la tabla un nefericit : Gamulescu ! " - " Am iesit !!!! " - " Bine. Chiriac ! Chiriac nu e. CRISTEA !! Ai fost ?! Ai fost ! Grigoroiu, neaahhhh ! Iurascu, da. Hai, ai ajuns ?! ". Am incheiat citatul. Buuun. Sa trecem in revista. Este putin cam fix. Profa afirma multumita ca nu am nicio absenta ! Sunt mandra de mine pentru ca am rezistat chinului aproape un semestru si nu am de gand sa ma dau batuta. HAI CRISTEA ! STIU CA POTI !
Aerul din clasa e ataaaaaat de inchis. Sa-i dea cineva drumul, eliberati-l !

X pe langa unu plus alfa pe doi si ceva cu trei ori zece la minus opt. Apoi altceva cu zece la minus sase fara unu si ne da ceva cu trei. Ahh, e trei ori doi virgula treizeci si patru ori o suta optzeci. Rezulta ca energia electrica este egala cu o mie doua sute saizeci si trei virgula sase Jouli ( se pronunta GIULI pentru ca nu era francez ! ). Dar din asta mai rezulta caldura care este o mie o suta treizeci si sapte virgula douazeci si patru Jouli (!!! ) si mai rezulta ceva dar s-a sunat si atentia mea este indreptata spre ceea ce se intampla afara. Baschet. Volei. Fumatori. Fotbal. Ora de fizica s-a incheiat, din punctul meu de vedere. Buna ziua !



P.S.: De ce mi-am adus aminte de ora de fizica fix azi ?! Fix pe plaja ?! Dubiossssss ! - Postat noaptea pe nisip.

Nu stiu.

Ce-ar fi sa uitam pentru o secunda cine suntem noi cu adevarat ?! Cine am fi ? Ce ne-am dorii sa fim ? Nu inteleg de ce mi se freaca in creieras toate intrebarile astea. Probabil din curiozitate.

Ninge, dar nu inteleg de ce ma mir din moment ce e iarna... Nu vreau sa transmit nicio idee. Incerc sa gasesc niste raspunsuri de care nu am nevoie.. Linistea asurzitoare de afara ma doboara. Pot auzi fulgii de zapada cum se astern pe maneca bluzei de un albastru placut, probabil singura pata de culoare. Ce vreau defapt ? Nu asta vroiam sa fac. De ce nu-mi amintesc nimic ? Tot albul din fata ochilor ma nelinisteste. De ce alb ?! Nu inteleg. In casa totul mi se pare nelalocul lui. Imi sare in ochi o poza. Sunt eu. Intr-o fractiune de secunda imi vin in minte tot felul de imagini. Incerc sa inteleg. Cine eram ? Eram eu sau EU ? Poate nu eram nici una, nici alta. Poate eram tu. Dar care tu, ce fel de tu ? Raman un timp privind la poza si imi amintesc. Incep sa-mi amintesc. Eram doar eu. Un eu intr-o lume de tu. Dar, oare, sunt un eu mai special ?! Cu siguranta. De ce a fost atat de dificil sa-mi dau seama ? Oare chiar am vrut sa dau uitarii tot, doar pentru o clipa de altceva ?





Acum stiu cine sunt. Dar... Cine am fost ?!

Memories.

Pentru ca in mai putin de 5 zile primul semestru din clasa a X-a se sfarseste, voi posta cateva insemnari de-ale mele din cele mai "captivante" ore de curs.


Sa incepem...

* In timpul minunatei ore de antreprenoriala, linistea bantuie in jurul vocii cu caracter de monolog a profesorului. Bezna datorata lipsei de lumina naturala sufoca paginile caietelor, astfel ca nimeni nu poate scrie. Toti se uita dezolati in jur, cautand o solutie demna de urmat. De undeva, se aude ceva. Un spiridus din capul Ralucai sopteste : " ce-ar fi daca a-i aprinde si tu lumina ?! "


* Proful se uita nedumerit la fetele noastre molesite, continuandu-si plictisit si dezorientat monologul. Se scarpina in ochi. Copiii casca. Elena dezlipeste eticheta de pe o sticla de apa minerala Borsec de 500 ml. Desface capacul sticlei si o ultima picatura naravasa sare si ii uda pixul albastru. Il scutura cu tot cu propriul cap. Rupe o pagina a caietului si atarge atentia profesorului, trezindu-ne si pe noi din starea de somnolenta.


* Mai sunt 5 minute din ora. Elena se uita la mine. Rade. Vorbeste tare cu Ana. Proful spune "succint". Spune ca ne vom lua la revedere. De ce nu ne luam acum ? Sinteza. Plan. Amantunte. Firma. Numai tace. Se uita la mine, bagandu-si pixul in barba. Moare. Ba nu. O sa moara. Maceeeeeeeeel ! E si 20. Elena, ai murit ? NU ! Profu isi ridica mainile si soc : iese afara.