Secrete.

Am invatat sa fiu singura persoana care imi stie secretele. Secretul meu nu poate fi descoperit pentru ca nu-l spun nimanui. Orice taina stiuta de mai mult de doua persoane este publica ? Nu. Orice taina care trece de mine devine publica.
Cosmarul meu se repeta in fiecare noapte conform unui scenariu neschimbat: un cadavru ascuns, iar eu eram criminala. Ascunsesem cadavrul si traiam cu teama ca va fi descoperit. Zadarnic incercam tot felul de siretlicuri pentru ca ceilalti sa nu-l vada. Cosmarul consta in acele momente care precedau descoperirea sa.
Imi pierd memoria dupa bunul plac. O arma pe care o folosesc in convietuirea mea alaturi de ceilalti. Uit ce vreau, imi amintesc ce vreau. Stapanul meu sunt eu si nu trebuie sa dau explicatii nici pe pamant, nici in ceruri.

Pentru inceput...

DA sau NU sunt cuvinte care vin singure dupa o analiza foarte rapida. Decizia vine de la sine. Sterg toate regulile lumii. Nu ascult decat de vocea mea. Sentimentul meu de moralitate nu are nicio legatura cu valorile lumii care ma inconjoara. Aceasta moralitate personala este cea care'mi cantareste faptele, cea care mi le dicteaza. Eu singura imi stabilesc standardele. Traiesc dupa regulile mele. Imi petrec timpul cu cei pe care ii iubesc, cu cei care ma iubesc. Ce ma preocupa sunt prietenii mei si felul in care acestia isi fac meritat statutul. Nu sunt obligata sa dau seama niciunui alt individ despre existenta mea. Viata mea doar mie imi este dat sa o traiesc. Secretele mele sunt doar pentru mine si pentru cei in care am incredere.